Regulile de arbitraj UNCITRAL

(cu articolul 1 alineatul (4), astfel cum a fost adoptat în 2013, și articolul 1 alineatul (5), astfel cum a fost adoptat în 2021).

Secțiunea I. Norme introductive

Domeniul de aplicare

Articolul 1

În cazul în care părțile au convenit ca litigiile dintre ele cu privire la un raport juridic definit, fie că este vorba de un contract sau nu, să fie supuse arbitrajului în conformitate cu Regulamentul de arbitraj al UNCITRAL, atunci aceste litigii se soluționează în conformitate cu prezentul regulament, sub rezerva unor modificări convenite de părți.
Se presupune că părțile la o convenție de arbitraj încheiată după 15 august 2010 au făcut referire la Regulamentul în vigoare la data începerii arbitrajului, cu excepția cazului în care părțile au convenit să aplice o anumită versiune a Regulamentului. Această prezumție nu se aplică în cazul în care convenția de arbitraj a fost încheiată prin acceptarea, după 15 august 2010, a unei oferte făcute înainte de această dată.
Prezentul regulament guvernează arbitrajul, cu excepția cazului în care oricare dintre aceste reguli intră în conflict cu o dispoziție din legea aplicabilă arbitrajului, de la care părțile nu pot deroga, acea dispoziție prevalează.
Pentru arbitrajul investitor-stat inițiat în temeiul unui tratat care prevede protecția investițiilor sau a investitorilor, prezentul regulament include Regulile UNCITRAL privind transparența în arbitrajul investitor-stat bazat pe tratat ("Regulile privind transparența"), sub rezerva articolului 1 din Regulile privind transparența.
Regulile de arbitraj accelerat din anexă se aplică arbitrajului în cazul în care părțile convin astfel.

Notificare și calcularea termenelor

Articolul 2

O notificare, inclusiv o notificare, o comunicare sau o propunere, poate fi transmisă prin orice mijloc de comunicare care prevede sau permite înregistrarea transmiterii sale.
În cazul în care o adresă a fost desemnată de o parte în mod special în acest scop sau autorizată de tribunalul arbitral, orice notificare este transmisă părții respective la adresa respectivă și, dacă este astfel transmisă, se consideră că a fost primită. Înmânarea prin mijloace electronice, cum ar fi faxul sau e-mailul, poate fi efectuată numai la o adresă astfel desemnată sau autorizată.
În absența unei astfel de desemnări sau autorizări, o notificare este:
- (a) primită dacă este livrată fizic destinatarului; sau
- (b) Se consideră a fi primit dacă este livrat la sediul, reședința obișnuită sau adresa poștală a destinatarului.
În cazul în care, după eforturi rezonabile, livrarea nu poate fi efectuată în conformitate cu alineatele (2) sau (3), o notificare se consideră primită dacă este trimisă la ultimul sediu profesional, la reședința obișnuită sau la adresa poștală cunoscută a destinatarului prin scrisoare recomandată sau prin orice alt mijloc care oferă o înregistrare a livrării sau a tentativei de livrare.
O notificare se consideră primită în ziua în care este livrată în conformitate cu alineatele (2), (3) sau (4) sau în ziua în care se încearcă să fie livrată în conformitate cu alineatul (4). O notificare transmisă prin mijloace electronice se consideră primită în ziua în care este trimisă, cu excepția faptului că o notificare de arbitraj astfel transmisă se consideră primită numai în ziua în care ajunge la adresa electronică a destinatarului.
În scopul calculării unui termen în temeiul prezentului regulament, acest termen începe să curgă din ziua următoare celei în care este primită o notificare. În cazul în care ultima zi a acestui termen este o sărbătoare oficială sau o zi nelucrătoare la reședința sau la sediul destinatarului, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează. Sărbătorile oficiale sau zilele nelucrătoare care au loc în timpul perioadei de timp sunt incluse în calculul perioadei.

Notificare de arbitraj

Articolul 3

Partea sau părțile care inițiază recursul la arbitraj (denumite în continuare "reclamant") comunică celeilalte părți sau celorlalte părți (denumite în continuare "pârât") o notificare de arbitraj.
Procedura arbitrală se consideră că începe la data la care notificarea de arbitraj este primită de către pârât.
Notificarea de arbitraj include următoarele:
- (a) O cerere de trimitere a litigiului la arbitraj;
- (b) Numele și datele de contact ale părților;
- (c) Identificarea convenției de arbitraj care este invocată;
- (d) Identificarea oricărui contract sau alt instrument juridic din care sau în legătură cu care apare litigiul sau, în absența unui astfel de contract sau instrument, o scurtă descriere a relației relevante;
- (e) O scurtă descriere a creanței și o indicație a sumei în cauză, dacă este cazul;
- (f) Măsura sau soluția solicitată;
- (g) O propunere privind numărul de arbitri, limba și locul arbitrajului, în cazul în care părțile nu au convenit anterior asupra acestora.
Notificarea de arbitraj poate include, de asemenea, următoarele:
- (a) O propunere de desemnare a unei autorități de desemnare menționate la articolul 6 alineatul (1);
- (b) O propunere de desemnare a unui arbitru unic, menționată la articolul 8 alineatul (1);
- (c) Notificarea desemnării unui arbitru menționat la articolul 9 sau 10.
(5) Constituirea tribunalului arbitral nu este împiedicată de nicio controversă cu privire la caracterul suficient al notificării de arbitraj, care va fi soluționată definitiv de tribunalul arbitral.

Răspuns la notificarea de arbitraj

Articolul 4

În termen de 30 de zile de la primirea notificării de arbitraj, pârâtul comunică reclamantului un răspuns la notificarea de arbitraj, care va include:
- (a) numele și datele de contact ale fiecărui pârât;
- (b) Un răspuns la informațiile prezentate în notificarea de arbitraj, în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) literele (c)-(g).
Răspunsul la notificarea de arbitraj poate include, de asemenea:
- (a) Orice excepție privind lipsa de competență a tribunalului arbitral care urmează să fie constituit în temeiul prezentului regulament;
- (b) O propunere de desemnare a unei autorități de desemnare menționate la articolul 6 alineatul (1);
- (c) O propunere de desemnare a unui arbitru unic menționată la articolul 8 alineatul (1);
- (d) Notificarea privind numirea unui arbitru menționată la articolul 9 sau 10;
- (e) O scurtă descriere a cererilor reconvenționale sau a creanțelor în scopul unei compensări, dacă este cazul, inclusiv, dacă este relevant, o indicație a sumelor implicate și a măsurii sau a soluției solicitate;
- (f) O notificare de arbitraj în conformitate cu articolul 3 în cazul în care pârâtul formulează o cerere împotriva unei părți la convenția de arbitraj, alta decât reclamantul.
Constituirea tribunalului arbitral nu este împiedicată de nicio controversă cu privire la necomunicarea de către pârât a unui răspuns la notificarea de arbitraj sau la un răspuns incomplet sau tardiv la notificarea de arbitraj, care va fi soluționată în mod definitiv de către tribunalul arbitral.

Reprezentare și asistență

Articolul 5

Fiecare parte poate fi reprezentată sau asistată de persoane alese de aceasta. Numele și adresele acestor persoane trebuie să fie comunicate tuturor părților și tribunalului arbitral. Această comunicare trebuie să precizeze dacă desemnarea se face în scopul reprezentării sau al asistenței. În cazul în care o persoană urmează să acționeze în calitate de reprezentant al unei părți, tribunalul arbitral, din proprie inițiativă sau la cererea oricărei părți, poate solicita în orice moment dovada împuternicirii acordate reprezentantului, în forma pe care tribunalul arbitral o poate stabili.

Autoritățile de desemnare și de numire

Articolul 6

Cu excepția cazului în care părțile au convenit deja asupra alegerii unei autorități de desemnare, o parte poate propune în orice moment numele sau numele uneia sau mai multor instituții sau persoane, inclusiv secretarul general al Curții Permanente de Arbitraj de la Haga (denumită în continuare "APC"), dintre care una ar urma să îndeplinească funcția de autoritate de desemnare.
În cazul în care toate părțile nu au ajuns la un acord cu privire la alegerea unei autorități de numire în termen de 30 de zile de la primirea de către toate celelalte părți a unei propuneri făcute în conformitate cu alineatul (1), oricare dintre părți poate solicita secretarului general al APC să desemneze autoritatea de numire.
În cazul în care prezentele norme prevăd un termen în care o parte trebuie să sesizeze o autoritate împuternicită să facă numiri și nu s-a convenit asupra unei autorități împuternicite să facă numiri sau nu a fost desemnată nicio autoritate împuternicită să facă numiri, termenul se suspendă de la data la care o parte inițiază procedura pentru a conveni asupra unei autorități împuternicite să facă numiri sau pentru a desemna o autoritate împuternicită să facă numiri până la data la care se ajunge la un astfel de acord sau la desemnarea acesteia.
Cu excepția cazurilor menționate la articolul 41 alineatul (4), în cazul în care autoritatea de desemnare refuză să acționeze sau dacă aceasta nu desemnează un arbitru în termen de 30 de zile de la primirea cererii unei părți în acest sens, nu acționează în orice alt termen prevăzut de prezentul regulament sau nu ia o decizie cu privire la o recuzare a unui arbitru într-un termen rezonabil după primirea cererii unei părți în acest sens, orice parte poate solicita secretarului general al APC să desemneze o autoritate de desemnare înlocuitoare.
În exercitarea funcțiilor care le revin în temeiul prezentului regulament, autoritatea de desemnare și secretarul general al APC pot solicita oricărei părți și arbitrilor informațiile pe care le consideră necesare și oferă părților și, după caz, arbitrilor, posibilitatea de a-și prezenta punctele de vedere în orice mod pe care îl consideră adecvat. Toate aceste comunicări către și de la autoritatea împuternicită să facă numiri și de la secretarul general al APC sunt, de asemenea, transmise de către expeditor tuturor celorlalte părți.
Atunci când se solicită autorității de desemnare să numească un arbitru în temeiul articolelor 8, 9, 10 sau 14, partea care face cererea trimite autorității de desemnare copii ale notificării de arbitraj și, dacă există, orice răspuns la notificarea de arbitraj.
Autoritatea de desemnare ține seama de considerentele care pot asigura numirea unui arbitru independent și imparțial și ia în considerare oportunitatea numirii unui arbitru de altă naționalitate decât naționalitatea părților.

Secțiunea II. Componența tribunalului de arbitraj

Numărul de arbitri

Articolul 7

În cazul în care părțile nu au convenit anterior asupra numărului de arbitri și dacă, în termen de 30 de zile de la primirea de către pârât a notificării de arbitraj, părțile nu au convenit asupra faptului că va fi un singur arbitru, se numesc trei arbitri.
Fără a aduce atingere alineatului (1), în cazul în care nicio altă parte nu a răspuns la propunerea unei părți de a numi un arbitru unic în termenul prevăzut la alineatul (1) și partea sau părțile în cauză nu au reușit să numească un al doilea arbitru în conformitate cu articolul 9 sau 10, autoritatea împuternicită să facă numiri poate, la cererea unei părți, să numească un arbitru unic în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 8 alineatul (2), dacă stabilește că, având în vedere circumstanțele cauzei, acest lucru este mai adecvat.

Numirea arbitrilor

Articolul 8

În cazul în care părțile au convenit asupra numirii unui arbitru unic și dacă, în termen de 30 de zile de la primirea de către toate celelalte părți a unei propuneri de numire a unui arbitru unic, părțile nu au ajuns la un acord cu privire la aceasta, un arbitru unic este numit, la cererea unei părți, de către autoritatea împuternicită să facă numiri.
Autoritatea împuternicită să facă numiri numește arbitrul unic în cel mai scurt timp posibil. La numirea arbitrului, autoritatea de desemnare utilizează următoarea procedură de listă, cu excepția cazului în care părțile convin că procedura de listă nu ar trebui utilizată sau dacă autoritatea de desemnare stabilește, la discreția sa, că utilizarea procedurii de listă nu este adecvată pentru acest caz:
- (a) Autoritatea împuternicită să facă numiri comunică fiecăreia dintre părți o listă identică care conține cel puțin trei nume;
- (b) În termen de 15 zile de la primirea acestei liste, fiecare parte poate returna lista autorității împuternicite să facă numiri după ce a eliminat numele sau numele la care se opune și a numerotat numele rămase pe listă în ordinea preferințelor sale;
- (c) După expirarea perioadei de timp menționate anterior, autoritatea de desemnare numește arbitrul unic dintre numele aprobate pe listele care i-au fost returnate și în conformitate cu ordinea preferințelor indicate de părți;
- (d) În cazul în care, din orice motiv, numirea nu poate fi făcută în conformitate cu această procedură, autoritatea de desemnare își poate exercita puterea discreționară în numirea arbitrului unic.

Articolul 9

În cazul în care trebuie numiți trei arbitri, fiecare parte numește un arbitru. Cei doi arbitri astfel numiți îl aleg pe cel de-al treilea arbitru care va acționa în calitate de președinte al tribunalului arbitral.
În cazul în care, în termen de 30 de zile de la primirea notificării unei părți cu privire la numirea unui arbitru, cealaltă parte nu a notificat primei părți arbitrul pe care l-a numit, prima parte poate solicita autorității de desemnare să numească cel de-al doilea arbitru.
În cazul în care, în termen de 30 de zile de la numirea celui de-al doilea arbitru, cei doi arbitri nu au ajuns la un acord cu privire la alegerea arbitrului-șef, acesta este numit de către autoritatea de desemnare în același mod în care ar fi numit un arbitru unic în temeiul articolului 8.

Articolul 10

În sensul articolului 9 alineatul (1), în cazul în care trebuie numiți trei arbitri și există mai multe părți în calitate de reclamant sau de pârât, cu excepția cazului în care părțile au convenit asupra unei alte metode de numire a arbitrilor, părțile multiple numesc împreună, fie în calitate de reclamant, fie în calitate de pârât, un arbitru.
În cazul în care părțile au convenit ca tribunalul arbitral să fie compus dintr-un număr de arbitri diferit de unul sau trei, arbitrii sunt numiți în conformitate cu metoda convenită de părți.
În cazul în care tribunalul de arbitraj nu este constituit în conformitate cu prezentul regulament, autoritatea de desemnare constituie, la cererea oricăreia dintre părți, tribunalul de arbitraj și, în acest sens, poate revoca orice numire deja făcută și poate numi sau numi din nou fiecare dintre arbitri și poate desemna pe unul dintre aceștia ca arbitru președinte.

Dezvăluirile și recuzarea arbitrilor

Articolul 11

Atunci când o persoană este abordată în legătură cu posibila sa numire în calitate de arbitru, aceasta trebuie să dezvăluie orice circumstanțe care ar putea da naștere unor îndoieli justificate cu privire la imparțialitatea sau independența sa. Un arbitru, din momentul numirii sale și pe toată durata procedurii arbitrale, dezvăluie fără întârziere orice astfel de circumstanțe părților și celorlalți arbitri, cu excepția cazului în care aceștia au fost deja informați de către el sau ea despre aceste circumstanțe.

Articolul 12

Orice arbitru poate fi recuzat în cazul în care există circumstanțe care generează îndoieli justificate cu privire la imparțialitatea sau independența arbitrului.
O parte poate recuza un arbitru numit de aceasta numai pentru motive de care ia cunoștință după ce a fost făcută numirea.
În cazul în care un arbitru nu acționează sau în cazul imposibilității de jure sau de facto de a-și exercita funcțiile, se aplică procedura de recuzare a unui arbitru prevăzută la articolul 13.

Articolul 13

O parte care intenționează să recuzarea unui arbitru trimite o notificare de recuzare în termen de 15 zile de la data la care a fost notificată cu privire la numirea arbitrului recuzat sau în termen de 15 zile de la data la care circumstanțele menționate la articolele 11 și 12 au devenit cunoscute de partea respectivă.
Notificarea de recuzare se comunică tuturor celorlalte părți, arbitrului recuzat și celorlalți arbitri. Notificarea de recuzare trebuie să precizeze motivele recuzării.
Atunci când un arbitru a fost recuzat de o parte, toate părțile pot fi de acord cu recuzarea. De asemenea, după recuzare, arbitrul se poate retrage din funcție. În niciun caz acest lucru nu implică acceptarea validității motivelor de recuzare.
În cazul în care, în termen de 15 zile de la data notificării de recuzare, toate părțile nu sunt de acord cu recuzarea sau arbitrul recuzat nu se retrage, partea care a formulat recuzarea poate alege să o continue. În acest caz, în termen de 30 de zile de la data notificării de recuzare, aceasta solicită autorității de desemnare să ia o decizie cu privire la recuzare.

Înlocuirea unui arbitru

Articolul 14

Sub rezerva alineatului (2), în orice situație în care un arbitru trebuie înlocuit în cursul procedurii arbitrale, un arbitru supleant este numit sau ales în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 8-11 care a fost aplicabilă la numirea sau alegerea arbitrului înlocuit. Această procedură se aplică chiar și în cazul în care, în timpul procesului de numire a arbitrului care urmează să fie înlocuit, o parte nu și-a exercitat dreptul de a numi sau de a participa la numire.
În cazul în care, la cererea unei părți, autoritatea împuternicită să facă numiri stabilește că, având în vedere circumstanțele excepționale ale cauzei, ar fi justificat ca o parte să fie privată de dreptul său de a numi un arbitru înlocuitor, autoritatea împuternicită să facă numiri poate, după ce a oferit părților și arbitrilor rămași posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere: (a) să numească arbitrul înlocuitor; sau (b) după închiderea audierilor, să autorizeze ceilalți arbitri să continue arbitrajul și să ia orice decizie sau hotărâre.

Repetarea audierilor în cazul înlocuirii unui arbitru

Articolul 15

În cazul în care un arbitru este înlocuit, procedura se reia în stadiul în care arbitrul înlocuit a încetat să își mai exercite funcțiile, cu excepția cazului în care tribunalul arbitral decide altfel.

Excluderea răspunderii

Articolul 16

Cu excepția faptelor ilicite intenționate, părțile renunță, în cea mai mare măsură permisă de legislația aplicabilă, la orice pretenție împotriva arbitrilor, a autorității de desemnare și a oricărei persoane numite de tribunalul arbitral pe baza oricărui act sau omisiune în legătură cu arbitrajul.

Secțiunea III. Procedura arbitrală

Dispoziții generale

Articolul 17

Sub rezerva prezentului regulament, tribunalul arbitral poate conduce arbitrajul în modul pe care îl consideră adecvat, cu condiția ca părțile să fie tratate în condiții de egalitate și ca, într-o etapă corespunzătoare a procedurii, fiecare parte să aibă o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cazul. În exercitarea puterii sale discreționare, tribunalul arbitral conduce procedura astfel încât să evite întârzierile și cheltuielile inutile și să asigure un proces echitabil și eficient de soluționare a litigiului părților.
Cât mai curând posibil după constituirea sa și după ce invită părțile să își exprime punctul de vedere, tribunalul arbitral stabilește calendarul provizoriu al arbitrajului. Tribunalul arbitral poate, în orice moment, după ce a invitat părțile să își exprime opiniile, să prelungească sau să scurteze orice perioadă de timp prevăzută în prezentul regulament sau convenită de părți.
În cazul în care, într-o etapă corespunzătoare a procedurii, oricare dintre părți solicită acest lucru, tribunalul arbitral organizează audieri pentru prezentarea de probe de către martori, inclusiv de către experți, sau pentru pledoarii orale. În absența unei astfel de cereri, tribunalul arbitral decide dacă va organiza astfel de audieri sau dacă procedura se va desfășura pe baza documentelor și a altor materiale.
Toate comunicările adresate tribunalului de arbitraj de către o parte sunt comunicate de aceasta tuturor celorlalte părți. Aceste comunicări se fac în același timp, cu excepția cazului în care tribunalul arbitral permite altfel, dacă poate face acest lucru în temeiul legislației aplicabile.
Tribunalul arbitral poate, la cererea oricăreia dintre părți, să permită ƒ uneia sau mai multor terțe persoane să se alăture arbitrajului în calitate de parte, cu condiția ca persoana respectivă să fie parte la convenția de arbitraj, cu excepția cazului în care tribunalul arbitral constată, după ce a dat tuturor părților, inclusiv persoanei sau persoanelor care urmează să se alăture, posibilitatea de a fi audiate, că nu ar trebui să se permită alăturarea din cauza unui prejudiciu adus oricăreia dintre aceste părți. Tribunalul arbitral poate pronunța o singură hotărâre sau mai multe hotărâri cu privire la toate părțile implicate în arbitraj.

Locul arbitrajului

Articolul 18

În cazul în care părțile nu au convenit în prealabil asupra locului arbitrajului, locul arbitrajului este stabilit de tribunalul arbitral ținând seama de circumstanțele cauzei. 2. Se consideră că hotărârea este pronunțată la locul arbitrajului.
Tribunalul arbitral se poate reuni în orice loc pe care îl consideră adecvat pentru deliberări. Cu excepția cazului în care părțile convin altfel, tribunalul arbitral se poate reuni, de asemenea, în orice loc pe care îl consideră adecvat pentru orice alt scop, inclusiv pentru audieri.

Limba

Articolul 19

Sub rezerva unui acord al părților, tribunalul arbitral stabilește, imediat după numirea sa, limba sau limbile care urmează să fie utilizate în cadrul procedurii. Această determinare se aplică cererii de chemare în judecată, întâmpinării și oricăror alte declarații scrise și, în cazul în care au loc audieri orale, limbii sau limbilor care vor fi utilizate în cadrul acestor audieri.
Tribunalul arbitral poate dispune ca toate documentele anexate la cererea de chemare în judecată sau la întâmpinare, precum și toate documentele sau probele suplimentare prezentate în cursul procedurii, predate în limba lor originală, să fie însoțite de o traducere în limba sau limbile convenite de părți sau stabilite de tribunalul arbitral.

Cererea de chemare în judecată

Articolul 20

Reclamantul comunică în scris cererea sa de chemare în judecată pârâtului și fiecăruia dintre arbitri într-un termen care urmează să fie stabilit de tribunalul arbitral. 2. Reclamantul poate alege să trateze notificarea sa de arbitraj menționată la articolul 3 ca pe o declarație de creanță, cu condiția ca notificarea de arbitraj să respecte, de asemenea, cerințele prevăzute la alineatele (2)-(4) din prezentul articol.
Declarația privind cererea de chemare în judecată cuprinde următoarele informații:
- (a) Numele și datele de contact ale părților;
- (b) O expunere a faptelor care susțin cererea;
- (c) Punctele în discuție;
- (d) Obiectul cererii de despăgubire sau de reparație;
- (e) motivele sau argumentele juridice care susțin cererea.
La cererea de chemare în judecată se anexează o copie a oricărui contract sau a oricărui alt act juridic din care sau în legătură cu care apare litigiul și a convenției de arbitraj.
În măsura în care este posibil, cererea de chemare în judecată trebuie să fie însoțită de toate documentele și de alte probe invocate de reclamant sau să conțină trimiteri la acestea.

Declarație în apărare

Articolul 21

Pârâtul comunică în scris întâmpinarea sa reclamantului și fiecăruia dintre arbitri, într-un termen care urmează să fie stabilit de tribunalul arbitral. 2. Pârâtul poate alege să trateze răspunsul său la notificarea de arbitraj menționată la articolul 4 ca pe o declarație în apărare, cu condiția ca răspunsul la notificarea de arbitraj să respecte, de asemenea, cerințele de la alineatul (2) din prezentul articol.
Declarația în apărare trebuie să răspundă la elementele de la literele (b)-(e) din cererea de chemare în judecată (art. 20 alin. 2). În măsura în care este posibil, întâmpinarea trebuie să fie însoțită de toate documentele și alte probe invocate de pârât sau să conțină trimiteri la acestea.
În întâmpinarea sa, sau într-o etapă ulterioară a procedurii arbitrale, dacă tribunalul arbitral decide că întârzierea a fost justificată de circumstanțe, pârâtul poate formula o cerere reconvențională sau se poate prevala de o creanță în scopul unei compensări, cu condiția ca tribunalul arbitral să aibă competență în această privință.
Dispozițiile articolului 20 alineatele (2)-(4) se aplică unei cereri reconvenționale, unei cereri în temeiul articolului 4 alineatul (2) litera (f) și unei cereri invocate în scopul unei compensări.

Modificări ale cererii sau ale apărării

Articolul 22

În cursul procedurii arbitrale, o parte poate modifica sau completa cererea sau apărarea sa, inclusiv o cerere reconvențională sau o cerere de compensare, cu excepția cazului în care tribunalul arbitral consideră că nu este oportun să autorizeze o astfel de modificare sau completare, având în vedere întârzierea cu care a fost făcută, prejudiciul adus altor părți sau orice alte circumstanțe. Cu toate acestea, o cerere sau o apărare, inclusiv o cerere reconvențională sau o cerere de compensare, nu poate fi modificată sau completată în așa fel încât cererea sau apărarea modificată sau completată să nu fie de competența tribunalului arbitral.

Motivele privind competența tribunalului arbitral

Articolul 23

Tribunalul arbitral are competența de a se pronunța asupra propriei competențe, inclusiv asupra oricăror obiecții cu privire la existența sau validitatea convenției de arbitraj. 2. În acest scop, o clauză de arbitraj care face parte dintr-un contract este tratată ca o convenție independentă de celelalte clauze ale contractului. O decizie a tribunalului de arbitraj de constatare a nulității contractului nu atrage în mod automat nulitatea clauzei de arbitraj.
O excepție de necompetență a tribunalului arbitral trebuie invocată cel târziu în întâmpinare sau, în ceea ce privește o cerere reconvențională sau o cerere de compensare, în răspunsul la cererea reconvențională sau la cererea de compensare. O parte nu este împiedicată să invoce o astfel de excepție prin faptul că a numit sau a participat la numirea unui arbitru. O excepție potrivit căreia tribunalul arbitral depășește sfera de competență trebuie invocată de îndată ce chestiunea care se pretinde că depășește sfera de competență este ridicată în cursul procedurii arbitrale. Tribunalul arbitral poate, în ambele cazuri, să admită o excepție invocată ulterior, dacă consideră că întârzierea este justificată.
Tribunalul arbitral se poate pronunța cu privire la o excepție menționată la alineatul (2) fie ca o chestiune preliminară, fie într-o hotărâre pe fond. 4. Tribunalul arbitral poate continua procedura de arbitraj și poate pronunța o hotărâre, în pofida oricărei contestații pendinte privind competența sa în fața unei instanțe.

Declarații scrise suplimentare

Articolul 24

Tribunalul arbitral decide ce declarații scrise suplimentare, în plus față de cererea de chemare în judecată și de întâmpinare, sunt solicitate părților sau pot fi prezentate de acestea și stabilește termenele de comunicare a acestor declarații.

Perioade de timp

Articolul 25

Termenele stabilite de tribunalul arbitral pentru comunicarea declarațiilor scrise (inclusiv a cererii de chemare în judecată și a întâmpinării) nu trebuie să depășească 45 de zile. Cu toate acestea, tribunalul arbitral poate prelungi termenele dacă ajunge la concluzia că o prelungire este justificată.

Măsuri provizorii

Articolul 26

Tribunalul arbitral poate, la cererea unei părți, să acorde măsuri provizorii.
O măsură provizorie este orice măsură temporară prin care, în orice moment înainte de emiterea hotărârii prin care se soluționează definitiv litigiul, tribunalul arbitral ordonă unei părți, de exemplu și fără a se limita la acestea, să:
- (a) Să mențină sau să restabilească status quo-ul până la soluționarea litigiului;
- (b) Să ia măsuri care ar împiedica sau să se abțină de la luarea unor măsuri care ar putea provoca,
  - (i) un prejudiciu actual sau iminent sau
  - (ii) prejudicierea procesului arbitral în sine;
- (c) să ofere un mijloc de conservare a activelor din care poate fi satisfăcută o hotărâre ulterioară; sau
- (d) Păstrarea probelor care pot fi relevante și importante pentru soluționarea litigiului.
Partea care solicită o măsură provizorie în temeiul alineatului (2) literele (a)-(c) trebuie să convingă tribunalul arbitral că:
- (a) este probabil să rezulte un prejudiciu care nu poate fi reparat în mod adecvat prin acordarea de daune-interese dacă măsura nu este dispusă, iar acest prejudiciu depășește în mod substanțial prejudiciul care este probabil să rezulte pentru partea împotriva căreia este îndreptată măsura dacă aceasta este acordată; și
- (b) există o posibilitate rezonabilă ca partea solicitantă să aibă succes pe fondul cererii. Stabilirea acestei posibilități nu afectează puterea discreționară a tribunalului arbitral în luarea oricărei decizii ulterioare.
În ceea ce privește o cerere de măsură provizorie în temeiul alineatului (2) litera (d), cerințele de la alineatul (3) literele (a) și (b) se aplică numai în măsura în care tribunalul arbitral consideră că este necesar.
Tribunalul arbitral poate modifica, suspenda sau înceta o măsură provizorie pe care a acordat-o, la cererea oricăreia dintre părți sau, în circumstanțe excepționale și după notificarea prealabilă a părților, din proprie inițiativă.
Tribunalul arbitral poate solicita părții care solicită o măsură provizorie să constituie o garanție corespunzătoare în legătură cu măsura respectivă.
Tribunalul arbitral poate solicita oricărei părți să dezvăluie cu promptitudine orice modificare importantă a circumstanțelor pe baza cărora a fost solicitată sau acordată măsura provizorie.
Partea care solicită o măsură provizorie poate fi răspunzătoare pentru costurile și daunele cauzate de măsură oricărei părți dacă tribunalul arbitral stabilește ulterior că, în circumstanțele existente la acel moment, măsura nu ar fi trebuit să fie acordată. Tribunalul arbitral poate acorda astfel de costuri și daune-interese în orice moment al procedurii.
O cerere de măsuri provizorii adresată de oricare dintre părți unei autorități judiciare nu este considerată incompatibilă cu acordul de arbitraj sau ca o renunțare la acest acord.

Probe

Articolul 27

Fiecare parte are sarcina de a dovedi faptele invocate în sprijinul cererii sau al apărării sale.
Martorii, inclusiv martorii experți, care sunt prezentați de către părți pentru a depune mărturie în fața tribunalului arbitral cu privire la orice problemă de fapt sau expertiză pot fi orice persoană fizică, chiar dacă persoana respectivă este parte la arbitraj sau este legată în vreun fel de o parte. Cu excepția cazului în care tribunalul arbitral dispune altfel, declarațiile martorilor, inclusiv ale experților, pot fi prezentate în scris și semnate de aceștia.
În orice moment pe parcursul procedurii arbitrale, tribunalul arbitral poate solicita părților să prezinte documente, probe sau alte dovezi în termenul stabilit de tribunalul arbitral.
Tribunalul arbitral stabilește admisibilitatea, relevanța, importanța și ponderea probelor oferite.

Audieri

Articolul 28

În cazul unei audieri orale, tribunalul arbitral notifică părților cu suficient timp înainte data, ora și locul acesteia.
Martorii, inclusiv martorii experți, pot fi audiați în condițiile și examinați în modul stabilit de tribunalul arbitral.
1. Audierile se desfășoară la ușă închisă, cu excepția cazului în care părțile convin altfel. 4. Tribunalul arbitral poate solicita retragerea oricărui martor sau martorilor, inclusiv a martorilor experți, pe durata depoziției celorlalți martori, cu excepția cazului în care unui martor, inclusiv unui martor expert, care este parte la arbitraj nu i se va cere, în principiu, să se retragă.
Tribunalul arbitral poate dispune ca martorii, inclusiv martorii experți, să fie interogați prin mijloace de telecomunicații care nu necesită prezența lor fizică la audiere (cum ar fi videoconferința).

Experți numiți de tribunalul arbitral

Articolul 29

După consultarea părților, tribunalul de arbitraj poate numi unul sau mai mulți experți independenți care să îi raporteze, în scris, cu privire la aspecte specifice care urmează să fie stabilite de tribunalul de arbitraj. O copie a mandatului expertului, stabilit de tribunalul arbitral, se comunică părților.
În principiu, înainte de a accepta numirea, expertul prezintă tribunalului arbitral și părților o descriere a calificărilor sale și o declarație privind imparțialitatea și independența sa. În termenul dispus de tribunalul arbitral, părțile informează tribunalul arbitral dacă au obiecții cu privire la calificările, imparțialitatea sau independența expertului. Tribunalul arbitral decide cu promptitudine dacă acceptă sau nu aceste obiecții. După numirea unui expert, o parte poate obiecta cu privire la calificările, imparțialitatea sau independența expertului numai dacă obiecția este motivată de motive de care partea a luat cunoștință după numire. Tribunalul arbitral decide cu promptitudine ce măsuri trebuie luate, dacă este cazul.
Părțile îi furnizează expertului orice informații relevante sau îi prezintă pentru inspecție orice documente sau bunuri relevante pe care acesta i le poate solicita. Orice diferend între o parte și un astfel de expert cu privire la relevanța informațiilor sau a prezentării solicitate este înaintată tribunalului de arbitraj pentru decizie.
La primirea raportului de expertiză, tribunalul arbitral comunică o copie a raportului părților, cărora li se oferă posibilitatea de a-și exprima, în scris, opinia cu privire la raport. O parte are dreptul de a examina orice document pe care expertul s-a bazat în raportul său.
La cererea oricăreia dintre părți, expertul, după predarea raportului, poate fi audiat în cadrul unei ședințe în care părțile au posibilitatea de a fi prezente și de a interoga expertul. În cadrul acestei audieri, oricare dintre părți poate prezenta martori experți pentru a depune mărturie cu privire la punctele în discuție. Dispozițiile articolului 28 se aplică acestor proceduri.

Default

Articolul 30

În cazul în care, în termenul stabilit de prezentul regulament sau de tribunalul arbitral, fără a prezenta un motiv suficient:
- (a) Reclamantul nu a comunicat cererea sa de chemare în judecată, tribunalul arbitral emite o ordonanță de încetare a procedurii arbitrale, cu excepția cazului în care mai există 22 chestiuni care ar putea fi necesare pentru a fi soluționate și tribunalul arbitral consideră că este oportun să facă acest lucru;
- (b) pârâtul nu a comunicat răspunsul său la notificarea de arbitraj sau la memoriul în apărare, tribunalul arbitral dispune continuarea procedurii, fără a considera acest eșec în sine ca o recunoaștere a afirmațiilor reclamantului; dispozițiile prezentei litere se aplică, de asemenea, în cazul în care reclamantul nu a prezentat o apărare la o cerere reconvențională sau la o cerere în vederea unei compensări.
În cazul în care o parte, notificată în mod corespunzător în conformitate cu prezentul regulament, nu se prezintă la o audiere, fără a prezenta un motiv suficient pentru această neprezentare, tribunalul arbitral poate continua arbitrajul.
În cazul în care o parte, invitată în mod corespunzător de către tribunalul arbitral să prezinte documente, probe sau alte dovezi, nu face acest lucru în termenul stabilit, fără a prezenta un motiv suficient pentru acest eșec, tribunalul arbitral poate pronunța hotărârea pe baza probelor pe care le are în fața sa.

Încheierea audierilor

Articolul 31

Tribunalul arbitral poate întreba părțile dacă mai au alte probe de prezentat sau martori de audiat sau observații de făcut și, dacă nu mai sunt, poate declara închise audierile.
Tribunalul arbitral poate, dacă consideră necesar din cauza unor circumstanțe excepționale, să decidă, din proprie inițiativă sau la cererea unei părți, redeschiderea audierilor în orice moment înainte de pronunțarea hotărârii.

Renunțarea la dreptul de a formula obiecții

Articolul 32

Dacă una dintre părți nu obiectează prompt la orice nerespectare a prezentului regulament sau a oricărei cerințe din convenția de arbitraj, se consideră că renunță la dreptul de a formula o astfel de obiecție, cu excepția cazului în care partea respectivă poate demonstra că, în aceste circumstanțe, lipsa sa de obiecție a fost justificată.

Secțiunea IV.

Deciziile de atribuire

Articolul 33

În cazul în care există mai mulți arbitri, orice sentință sau altă decizie a tribunalului arbitral se ia cu majoritatea arbitrilor.
În cazul chestiunilor de procedură, atunci când nu există o majoritate sau când tribunalul arbitral autorizează acest lucru, arbitrul care prezidează poate decide singur, sub rezerva revizuirii, dacă este cazul, de către tribunalul arbitral.

Forma și efectul hotărârii

Articolul 34

Tribunalul arbitral poate pronunța hotărâri separate cu privire la diferite aspecte, la momente diferite.
Toate hotărârile se pronunță în scris și sunt definitive și obligatorii pentru părți. 3. Părțile execută toate hotărârile fără întârziere.
Tribunalul de arbitraj trebuie să precizeze motivele pe care se bazează hotărârea, cu excepția cazului în care părțile au convenit să nu fie motivată.
Sentința este semnată de arbitri și conține data la care a fost pronunțată și indică locul arbitrajului. În cazul în care există mai mulți arbitri și unul dintre aceștia nu semnează, hotărârea trebuie să indice motivul absenței semnăturii.
O hotărâre arbitrală poate fi făcută publică cu acordul tuturor părților sau în cazul și în măsura în care și în măsura în care divulgarea este impusă unei părți de o obligație legală, pentru a proteja sau a exercita un drept legal sau în legătură cu o procedură judiciară în fața unei instanțe sau a unei alte autorități competente.
Copiile hotărârii semnate de arbitri se comunică părților de către tribunalul arbitral.

Legea aplicabilă, amiable compositeur

Articolul 35

Tribunalul arbitral aplică normele de drept desemnate de părți ca fiind aplicabile fondului litigiului. În lipsa unei astfel de desemnări de către părți, tribunalul arbitral aplică legea pe care o consideră adecvată.
Tribunalul arbitral decide ca amiable compositeur sau ex aequo et bono numai dacă părțile au autorizat în mod expres tribunalul arbitral să facă acest lucru.
În toate cazurile, tribunalul arbitral decide în conformitate cu termenii contractului, dacă există, și ține seama de orice uzanță comercială aplicabilă tranzacției.

Tranzacție sau alte motive de reziliere

Articolul 36

În cazul în care, înainte de pronunțarea hotărârii, părțile convin asupra soluționării litigiului, tribunalul arbitral emite o ordonanță de încetare a procedurii arbitrale sau, la cererea părților și dacă este acceptată de tribunalul arbitral, consemnează soluția sub forma unei hotărâri arbitrale în condițiile convenite. Tribunalul arbitral nu este obligat să motiveze o astfel de hotărâre.
În cazul în care, înainte de pronunțarea hotărârii, continuarea procedurii arbitrale devine inutilă sau imposibilă din orice motiv care nu este menționat la alineatul (1), tribunalul arbitral informează părțile cu privire la intenția sa de a emite o hotărâre de încetare a procedurii. Tribunalul arbitral are competența de a emite o astfel de ordonanță, cu excepția cazului în care există chestiuni rămase de soluționat și tribunalul arbitral consideră că este oportun să facă acest lucru.
Copii ale ordonanței de încheiere a procedurii arbitrale sau ale hotărârii arbitrale în termenii conveniți, semnate de arbitri, se comunică părților de către tribunalul arbitral. În cazul în care se pronunță o hotărâre arbitrală în condiții convenite, se aplică dispozițiile articolului 34 alineatele (2), (4) și (5).

Interpretarea hotărârii

Articolul 37

În termen de 30 de zile de la primirea hotărârii, o parte, cu notificarea celorlalte părți, poate solicita tribunalului arbitral să dea o interpretare a hotărârii.
Interpretarea se dă în scris în termen de 45 de zile de la primirea cererii. Interpretarea face parte din hotărâre și se aplică dispozițiile articolului 34 alineatele (2)-(6). Rectificarea hotărârii Articolul 38
În termen de 30 de zile de la primirea hotărârii, o parte, cu notificarea celorlalte părți, poate solicita tribunalului arbitral să corecteze în hotărâre orice eroare de calcul, orice eroare materială sau tipografică sau orice eroare sau omisiune de natură similară. În cazul în care tribunalul arbitral consideră că cererea este justificată, acesta efectuează corecția în termen de 45 de zile de la primirea cererii.
Tribunalul arbitral poate, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, să facă astfel de corecturi din proprie inițiativă.
Aceste corecturi se fac în scris și fac parte din hotărâre. 4. Se aplică dispozițiile articolului 34 alineatele (2)-(6).

Hotărâre suplimentară

Articolul 39

În termen de 30 de zile de la primirea ordinului de încetare sau a hotărârii, o parte, cu notificarea celorlalte părți, poate solicita tribunalului arbitral să pronunțe o hotărâre sau o hotărâre suplimentară cu privire la pretențiile prezentate în cadrul procedurii arbitrale, dar care nu au fost soluționate de către tribunalul arbitral.
În cazul în care tribunalul arbitral consideră că cererea de hotărâre sau de hotărâre suplimentară este justificată, acesta pronunță sau își completează hotărârea în termen de 60 de zile de la primirea cererii. Tribunalul arbitral poate prelungi, dacă este necesar, termenul în care trebuie să pronunțe hotărârea.
Atunci când se pronunță o astfel de hotărâre sau o hotărâre suplimentară, se aplică dispozițiile articolului 34 alineatele (2)-(6).

Definiția costurilor

Articolul 40

Tribunalul arbitral stabilește costurile arbitrajului în sentința finală și, dacă consideră necesar, într-o altă decizie.
Termenul "costuri" include numai:
- (a) Onorariile tribunalului arbitral, care se menționează separat pentru fiecare arbitru și care se stabilesc de către tribunalul însuși în conformitate cu articolul 41;
- (b) Cheltuielile rezonabile de deplasare și alte cheltuieli suportate de arbitri;
- (c) Costurile rezonabile ale consultanței de specialitate și ale altor tipuri de asistență solicitate de tribunalul arbitral;
- (d) Cheltuielile rezonabile de deplasare și alte cheltuieli rezonabile ale martorilor, în măsura în care aceste cheltuieli sunt aprobate de tribunalul arbitral;
- (e) Costurile juridice și alte costuri suportate de părți în legătură cu arbitrajul, în măsura în care tribunalul arbitral stabilește că valoarea acestor costuri este rezonabilă;
- (f) Orice onorarii și cheltuieli ale autorității de desemnare, precum și onorariile și cheltuielile secretarului general al APC.
În ceea ce privește interpretarea, corectarea sau completarea oricărei hotărâri în temeiul articolelor 37-39, tribunalul arbitral poate percepe costurile menționate la alineatul (2) literele (b)-(f), dar nu și alte costuri suplimentare.

Onorariile și cheltuielile arbitrilor

Articolul 41

Onorariile și cheltuielile arbitrilor au un cuantum rezonabil, ținând seama de suma în litigiu, de complexitatea obiectului, de timpul petrecut de arbitri și de orice alte circumstanțe relevante ale cauzei.
În cazul în care există o autoritate de desemnare și aceasta aplică sau a declarat că va aplica un barem sau o anumită metodă de stabilire a onorariilor arbitrilor în cauzele internaționale, tribunalul arbitral, la stabilirea onorariilor, ține seama de acest barem sau de această metodă în măsura în care consideră că este adecvată în circumstanțele cauzei.
Imediat după constituirea sa, tribunalul arbitral informează părțile cu privire la modul în care își propune să își stabilească onorariile și cheltuielile, inclusiv orice tarife pe care intenționează să le aplice. În termen de 15 zile de la primirea acestei propuneri, oricare dintre părți poate supune propunerea autorității împuternicite să facă numiri pentru revizuire. În cazul în care, în termen de 45 de zile de la primirea unei astfel de sesizări, autoritatea împuternicită să facă numiri constată că propunerea tribunalului de arbitraj nu este conformă cu alineatul (1), aceasta face toate ajustările necesare, care sunt obligatorii pentru tribunalul de arbitraj.
- (a) Atunci când informează părțile cu privire la onorariile și cheltuielile arbitrilor care au fost stabilite în conformitate cu articolul 40 alineatul (2) literele (a) și (b), tribunalul arbitral explică, de asemenea, modul în care au fost calculate sumele corespunzătoare;
- (b) În termen de 15 zile de la primirea hotărârii tribunalului arbitral privind onorariile și cheltuielile, orice parte poate supune spre reexaminare această hotărâre autorității de desemnare. În cazul în care nu a fost convenită sau desemnată nicio autoritate împuternicită să facă numiri sau în cazul în care autoritatea împuternicită să facă numiri nu acționează în termenul specificat în prezentul regulament, revizuirea se face de către secretarul general al APC;
- (c) În cazul în care autoritatea împuternicită să facă numiri sau secretarul general al APC constată că hotărârea tribunalului arbitral este incompatibilă cu propunerea tribunalului arbitral (și cu orice ajustare a acesteia) în temeiul alineatului (3) sau este în mod evident excesivă în alt mod, în termen de 45 de zile de la primirea unei astfel de sesizări, aceasta efectuează, în termen de 45 de zile de la primirea unei astfel de sesizări, orice ajustare a hotărârii tribunalului arbitral care este necesară pentru a îndeplini criteriile de la alineatul (1). Aceste ajustări sunt obligatorii pentru tribunalul de arbitraj;
- (d) Orice astfel de ajustări sunt fie incluse de tribunalul arbitral în hotărârea sa, fie, în cazul în care hotărârea a fost deja pronunțată, sunt puse în aplicare printr-o rectificare a hotărârii, la care se aplică procedura prevăzută la articolul 38 alineatul (3).
Pe toată durata procedurii prevăzute la alineatele (3) și (4), tribunalul arbitral continuă arbitrajul, în conformitate cu articolul 17 alineatul (1).
O sesizare în temeiul alineatului (4) nu afectează nicio hotărâre din hotărâre, cu excepția onorariilor și a cheltuielilor tribunalului arbitral; de asemenea, nu întârzie recunoașterea și executarea tuturor părților din hotărâre, altele decât cele referitoare la stabilirea onorariilor și a cheltuielilor tribunalului arbitral.

Repartizarea costurilor

Articolul 42

Costurile arbitrajului sunt, în principiu, suportate de partea sau părțile care au căzut în pretenții. Cu toate acestea, tribunalul arbitral poate repartiza fiecare dintre aceste costuri între părți, dacă stabilește că repartizarea este rezonabilă, ținând seama de circumstanțele cauzei.
Tribunalul arbitral stabilește, în hotărârea finală sau, dacă consideră oportun, în orice altă hotărâre, orice sumă pe care o parte ar putea fi nevoită să o plătească unei alte părți ca urmare a deciziei privind repartizarea costurilor.

Depunerea cheltuielilor de judecată

Articolul 43

Tribunalul arbitral, la constituirea sa, poate solicita părților să depună o sumă egală ca avans pentru cheltuielile menționate la articolul 40 alineatul (2) literele (a)-(c).
Pe parcursul procedurii arbitrale, tribunalul arbitral poate solicita depozite suplimentare din partea părților.
În cazul în care a fost convenită sau desemnată o autoritate împuternicită să facă numiri și atunci când una dintre părți solicită acest lucru și autoritatea împuternicită să facă numiri consimte să îndeplinească această funcție, tribunalul arbitral stabilește cuantumurile oricăror depozite sau depozite suplimentare numai după consultarea autorității împuternicite să facă numiri, care poate prezenta tribunalului arbitral orice observații pe care le consideră adecvate cu privire la cuantumul acestor depozite și depozite suplimentare.
În cazul în care depozitele solicitate nu sunt achitate integral în termen de 30 de zile de la primirea cererii, tribunalul arbitral informează în acest sens părțile, pentru ca una sau mai multe dintre ele să poată efectua plata solicitată. În cazul în care o astfel de plată nu este efectuată, tribunalul arbitral poate dispune suspendarea sau încetarea procedurii arbitrale.
După pronunțarea unei hotărâri de închidere sau a unei hotărâri definitive, tribunalul arbitral face o socoteală către părți cu privire la depozitele primite și restituie părților orice sold rămas neutilizat.